Petti di pollo alla pizzaiola: piept de pui cu sos de "pizza"

O mancare de origine napoletana, foarte usor de facut si mai merge si repede.

Pentru 4 portii:
4 piepturi de pui dezosate si fara piele
4 linguri ulei
2 catei usturoi tocati marunt
1 lingura capere (de preferinta conservate in sare, 10 minute inmuiate in apa, apoi scurse de apa aia sarata)
1 lingura patrunjel verde tocat marunt
500 g rosii pasate
2-3 fileuri de ansoa tocate marunt
1 lingura frunze de oregano
sare, piper
1 priza zahar sau fructoza sau un strop de suc de agave

Se prajesc piepturile 8-10 minute pe fiecare parte. Se adauga usturoiul, caperele, patrunjelul si ansoa, se prajesc usor. Se toarna rosiile pasate, oregano, piperul, indulcitorul. Se lasa sa fiarba la foc mic 5 minute, se potriveste de sare si se serveste.
Garnitura: paine alba si salata. Si-un vin alb sec.

Cheese cake foarte cremos si cu fund dublu

O imbinare de branzeturi pe (asta mi se pare "branza" cea mai mare la prajitura asta) doua straturi subtiri de tot de aluat fraged cu niste dulceata intre ele. Aluatului nu-i trebuie zahar, dulceata ajunge. In general parjitura nu-i foarte dulce, ci numai potrivita.
Daca stiti ca va plac prajiturile indulcite bine, puneti 50 g zahar si la blat (se bate cu untul si sarea la inceput).

Aluatul:
150 g unt moale
1 priza sare
300 g faina
50 ml apa
3 linguri dulceata putin acrisoara (de care va place sau aveti, cea de caise se potriveste bine, eu am folosit de portocale)
Umplutura:
5 oua
300 g zahar
500 g branza proaspata de vaci grasa (mai bine, daca gasiti, Schichtkäse sau Quark)
250 g mascarpone
250 g Philadelphia
250 g ricotta (urda)
coaja si sucul de la 1 lamaie netratata chimic
100 g amidon (Maizena)
facultativ: 2 linguri lichior (de care va place si aveti, eu am pus de oua, dar merge bine si Amaretto, de ex.)
1 priza sare

Se bate spuma untul cu sarea, se adauga putin cate putin faina si apa. Asta se poate face cu mixerul, iar la sfarsit framantati putin aluatul cu mana.
2/3 din aluat ori se intind cu sucitorul si se pun apoi intr-o forma rotunda, cu marginea detasabila, unsa cu unt, pe fund si pe margine, ori se intinde cu degetele (tot pe fund si margine).
Aluatul e destul de moale si sfaramicios, cel mai bine il intindeti cu sucitorul daca-l puneti intre doua folii de plastic.
Se intinde cu lingura dulceata pe aluatul de pe fundul formei.
Restul de aluat se intinde cu sucitorul si se pune peste dulceata.
Pentru umplutura se despart ouale in galbenusuri si albusuri. Galbenusurile se bat cu 2/3 din zahar pana devin o crema groasa albicioasa, apoi se adauga branzeturile. La sfarsit puneti sucul si coaja rasa de lamaie si amidonul (si lichiorul, daca-l folositi).
Albusurile se bat cu priza de sare, se adauga pe parcurs restul de zahar.
Spuma de albus se amesteca cu mare grija si nu mult cu restul de umplutura. Se toarna umplutura in forma pregatita si se da la cuptorul preincalzit (180°C), pe sina a doua de jos, 40 minute. Se scoate, se taie in umplura cam la 2 cm distanta de margine, de jur imprejur (nu chiar pana la fund, cativa cm adancime numai) si se baga inapoi in cuptor inca 25 minute.
Se lasa sa se raceasca complet in forma.

Pere umplute cu branza-crema de capra cu pesto de nuci

Se poate face salata si din frunze diverse, eu am preferat sa pun salata de sfecla rosie cruda sub perele umplute.
Perele trebuie sa fie coapte (altfel nu sunt asa aromate), dar tari.
Depinde de cate feluri vreti sa serviti, puneti un sfert sau doua sferturi de para pe farfurie.

Ca aperitiv pentru 4 persoane (cu 2 sferturi de para pe-o farfurie)
2 pere coapte, dar tari
2 linguri suc de lamaie
150 g branza-crema de capra
50 g miez de nuca
sare, piper
2 linguri ulei de nuci
2 linguri ulei de masline
salata (ori frunze diverse de salata, ori alta salata)


Perele se spala, sterg si injumatatesc de-a lungul. Jumatatile se scobesc de cotor si ceva miez (cel mai bine merge cu un mellon baller - spre rusinea mea, nu stiu cum ii spune instrumentului pe romana) si se stropesc cu niste suc de lamaie. Jumatatile se umplu cu branza si se dau cel putin o ora la frigider.
Nucile se prajesc usor intr-o tigaie fara grasime. Daca le puneti intr-un prosop de bucatarie dupa ce le-ati prajit si le scuturati, se mai duce din coaja. Dupa ce s-au racit se fac pasta impreuna cu o priza de sare, uleiul de nuci si cel de masline. In blender sau manual, in piulita.
Jumatatile de para se taie in jumatate, astefel incat sa iasa sferturi de para. Cutitul se tot baga intr-un pahar cu apa fierbinte ca sa nu se manjeasca perele.
Se aranjeaza sferturile de para pe salata, se pune pesto-ul pe ele sau pe langa ele si se pipereaza (cel mai bine arata piperate doar cu piper rosu, dar mie la gust imi place doar cel negru).

Dampfnudeln si Oktoberfest

Imi incep pledoaria pentru Dampfnudeln spunandu-va ca anul acesta mi-am recapatat dragul de Oktoberfest. Imbracata cum trebuie☺

am cutreierat strazile sarbatoresti, am vizitat partea jubiliara (Oktoberfestul face 200 de ani anul asta), pana si berea mi-a priit si mi s-a parut gustoasa (auzi, mie, care nu pune gura pe bere pentru ca nu-mi place). La toate cafenelele si cofetariile de pe Wies'n (cum i se mai zice Oktoberfestului pentru ca are loc pe Theresienwiese, campul Terezei, Wiese fiind rostit pe bavareza: Wies'n) binenteles ca se servesc si Dampfnudeln cu sos de vanilie pentru ca sunt ceva traditional.
Un desert sau chiar o mancare originara din sudul Germaniei. Cu reteta asta am ajuns la Dampfnudeln-urile cele mai bune pe care le-am mancat vreodata (si-am tot mancat asa ceva☺).

Pentru 6 portii ca mancare
250 ml lapte caldut
25 g drojdie proaspata
30 g zahar
500 g faina alba
2 oua
o priza sare
80 g unt moale

faina pentru presarat pe blatul de bucatarie

Pentru crusta:
250 ml lapte
20 g zahar
3 linguri unt
30 g unt clar, limpede (se poate inlocui cu unt)

Se dizolva drojdia in laptele caldut si se adauga 2 linguri de zahar. Faina se pune intr-un castron si se face o gaura in mijlocul ei in care se toarna laptele cu drojdia. Se amesteca laptele cu putina faina si se lasa la crescut 15 minute la un loc caldut (eu bag castronul intotdeauna in cuptorul incalzit la 50°C, acolo stiu ca-i pazit si de curent si de toate celea).
Se bat ouale cu priza de sare, restul de zahar si untul moale. Se amesteca cu faina si laptele cu drojdie. Acum se poate folosi robotul de bucatarie, daca aveti unul caruia ii prieste lupta cu aluaturile cu drojdie. Se framanta pana aluatul devine elastic si se despriinde cu usurinta de pe peretii castronului. Se da iar la crescut 45 minute (trebuie sa se dubleze volumul).
Se presara faina pe suprafata de lucru, se mai framanta un pic aluatul cu mainile, apoi se face un sul cu diametrul de circa 5 cm. Din sul se taie bucati lungi de tot 5 cm si din fiecare bucata se formeaza cu mainile o bila.
Intr-o oala sau tigaie joasa termorezistenta mare (diametrul de cam 30 cm) care trebuie sa aiba un capac care o acopera bine, fara sa iasa aburul din ea, se incalzesc laptele si zaharul pentrui crusta, se topeste untul su untul limpede. Se ia oala de pe foc. Se aseaza bilele de aluat in oala (cu "cusatura" in jos) cu lapte caldut. Se acopera cu capacul si se lasa 20 minute sa creasca. Apoi se pune oala iar pe aragaz, la foc mediu, 10 minute.
Se dau la cuptorul preincalzit (180°C), pe sina a doua de jos, 35 minute.
Cand sunt gata trebuie sa aiba o crusta la fund. ☺ Daca observati ca nu s-a format crusta, mai puneti oala inca o data pe aragaz, la foc mediu, pana se formeaza o crusta aurie-maronie.
De cand s-a asezat capacul pe oala pana sunt gata NU e voie de ridicat capacul deloc.
Se servesc calde cu sos de vanilie.
Daca aveti un drum mai lung din bucatarie pana la masa sau vreti sa duceti mai multe farfurii deodata, asezati prima data "galusca" in farfuria adanca, apoi puneti sosul. Astfel nu aluneca asa usor in farfurie.

Ale mele au iesit cam inchise la culoare in partea de sus, dar au fost pur si simplu delicioase asa.

Sos de vanilie

Se face atat de usor, e atat de bun si nu-i trebuie niciun strop de amidon!
Pentru cca. 500 ml sos:
1 baton vanilie
250 ml lapte
250 ml frisca lichida neindulcita
50 g zahar (30 g fructoza pentru montignaci)
3 galbenuse
2 oua intregi
1 priza sare

Batonul de vanilie se taie de-a lungul si se scoate maduva din el. Intr-o oala se pune la fiert laptele cu frisca, 25 g zahar si maduva de vanilie plus batonul.
Intr-un castron de metal se bat galbenusele cu ouale, restul de zahar si sarea pana devin o masa spumoasa deschisa la culoare. Se toarna putin cate putin, amestecand mereu cu telul, in laptele vanilat, care se da pe foc mic. Nu mai are voie sa fiarba acum (s-ar intari prea tare), ci trebuie tinut la max. 80°C vreo 5 minute, amestecand mereu.
Se strecoara si se lasa sa se raceasca.

Salata de sfecla rosie cruda cu mere

Mi-a tot repugnat ideea de a manca sfecla rosie cruda (deh, toata viata am mancat-o numai fiarta sau coapta), dar cum am primit cateva bucati prospete, cu o coaja subtire, am zis s-o incerc si pe asta. Inca mai sunt fascinata! Nu stiu daca o fi de "vina" si soiul de sfecla rosie, dar are o dulceata si-un gust tare, tare bun. Am pus putin sirop de agave, dar nu cred ca era necesar nici stropul ala.
Pentru montignaci as spune ca este de faza a doua.

Am facut o portie mijlocie, ca sa nu-mi para rau daca nu-mi place si o arunc.

2 sfecle rosii mijlocii
2 mere mai mici sau unul mai mare
2 cepe esalote (mici) sau 1 ceapa rosie dulcie (ceapa sa nu fie iute, ci una fina la gust)
2 linguri ulei (am folosit de masline)
sucul de la jumatate de lamaie (imi inchipui ca se potriveste si otetul de mere)
sare, piper

Se dau pe razatoarea mare sfecla curatata de coaja si merele (eu am folosit taietoarea Borner), ceapa se toaca fin. Se amesteca toate. Intr-o cana se amesteca bine restul de ingrediente. Se toarna peste salata, se amesteca bine. Gustati salata si puneti un strop de sirop de agave (sau miere) daca vi se pare ca-i acra. Se lasa sa traga macar 3 ore.

Supa crema de dovlecei

Nu ca-s innebunita dupa dovlecei, dar gradina alor mei tot mai da asa ceva, asa ca trebuie consumat. ☺ Am facut-o foarte simplu, dupa nicio reteta, cu ce-am gasit si prin frigider si a iesit minunata. Nu mai spun ca-i foarte putin de lucru la ea si merge tare repede.

1 lingura ulei (eu am folosit de masline)
1 ceapa mare tocata marunt
4 dovlecei taiati in bucati
1 catel usturoi tocat mic
branza Philadelphia (eu am pus o cutie intreaga pentru ca i se apropia vertiginos sfarsitul termenului de garantie)
sare, piper
nucsoara
apa (cine are niste supa clara o poate folosi pe aia)
verdeata (mi se pare ca se potriveste bine patrunjelul verde, busuiocul, eu am folosit ceapa mica verde, ceapa ciorii)

Se infierbanta uleiul la foc mediu intr-o oala, se caleste usor ceapa in ea, apoi se adauga bucatelele de dovlecel, se lasa acolo pana prind si ele ceva culoare (prin prajire ia loc reactia Maillard care scoate la iveala papilelor gustative aromele din alimente), la sfarsit se pune si usturoiul. Se adauga atata apa sau supa cat sa fie acoperiti dovleceii pana pe la jumatate. De fapt depinde si decata Philadelphia puneti, daca puneti o cutie intreaga poate fi si ceva mai multa apa (cat sa acopere dovleceii pana la 3/4). Se sareaza, pipereaza, rade nucsoara si se lasa sa fiarba cu capac pana cand dovleceii sunt moi. Se adauga Philadelphia, se baga blenderul-bat in supa si se face pasta. E bine ca sa nu fie totusi ca un piure, deci nu foarte groasa, macar la suprafata sa aiba fata de spuma.
Gata-i, se pune in farfurii sau cesti de supa, se presara cu verdeata si se serveste.