duminică, 28 februarie 2010

Piccata milanese montignaca

kalua mica (fiica-mea) nu se omoara deloc dupa carne. Dar daca-i in forma de snitel o mananca si cu ochii. Ii mai place si salata cu fasii de piept de pui sau de curcan si-atat. Deci snitel fac cam o data la o luna sau doua. Snitel vienez pentru ea, iar pentru noi in crusta de parmezan sau Grana Padano. Mie pentru ca-s montignaca cuminte, iar lui Mr. kalua pentru ca-i place mai mult decat snitelul normal.
Ieri am pornit-o la cumparaturi mai tarziu si n-a fost de gasit carne de vitel pentru snitele. Tristete. Am luat pana la urma piept de pui feliat si gata. Lumea a fost foarte multumita la mancare si n-a comentat nimeni ca nu-i mancarea originala, i-am pacalit cumva si de data asta!

Piccata milanese montignaca

400 g piept de pui sau curcan sau carne de vitel, taiata in felii
1 ou
sare, piper
faina de naut (putina, cam o mana)
150 g parmezan sau Grana Padano
ulei pentru prajit

Sos de rosii
1 ceapa tocata marunt
1-2 catei usturoi tocati marunt
1 lingura ulei de masline
1 conserva rosii fara pielita
1 lingura maghiran
1 lingura patrunjel verde tocat marunt
sau in loc de patrunjel si maghiran o mana de frunze de busuioc
sare, piper
un strop de suc de agave

Glass noodles

Carnea se spala, se usuca cu hartie de bucatarie si se aplatizeaza (NU se bate cu ciocan cu crestaturi sau alte modele in fier sau lemn). Se da prin faina de naut. Apoi poate face fiecare cum doreste: ori amesteca oul cu sare, piper si parmezanul ras, ori lasa oul cu sare si piper intr-o farfurie, iar parmezanul ras intr-alta. Eu n-am o metoda preferata, fac cum imi vine in momentul respectiv. Azi cu oul separat. Se da carnea infainata prin ou, apoi prin parmezan si se pune cu grija intr-o tigaie cu ulei (sa fie infierbantat uleiul, dar la foc mediu). Se prajesc pe ambele parti.

Pentru sosul de rosii se caleste usor ceapa in putin ulei de masline, se adauga usturoiul, apoi rosiile taiate. Se pun plantele, se sareaza, pipereaza, adauga si stropul de suc de agave si se lasa pe foc foarte mic vreo ora, doua. Din cand in cand ii mai tragem o privire si mai invartim in oala, iar daca-i nevoie se mai adauga putina apa. La sfarsit trebuie sa aiba consistenta zacustei.

Glass noodles conforme, din fasole mungo, se inmoaie in apa clocotita si apoi se scurg bine.
Se asambleaza totul si se serveste fierbinte.





Si snitelul donsoarei

sâmbătă, 27 februarie 2010

Spanac oriental

Daca tot m-am pus pe scris, scriu, nu gluma, nu ma opresc la un post.
Saptamana asta am facut si mancarea asta. Fiica-mii tare-i place spanacul, in orice forma. De obicei il fac normal, cu ceapa, usturoi si niste smantana, si-l mancam cu ochiuri. Apropo, nemtii mai pun si cartofi fierti pe farfurie la mancarea asta, ceea ce mie mi se pare un sacrilegiu.
Am zis sa mai schim placa si-am gasit o reteta interesanta pe un site nemtesc, am mai invartit-o eu si mi-a placut ce-a iesit, o sa repet figura.

Spanac oriental

1 kg spanac proaspat sau 800 g spanac congelat
2 cepe
ghimbir, cat o nuca
2 catei usturoi
2 linguri unt sau ulei
boia iute de ardei sau fulgi de ardei iute (facultativ si cantitativ dupa cum ii place fiecaruia)
1 lingurita chimion in cruce, macinat
1 lingurita curcuma (turmeric)
1 lingurita coriandru, macinat
125 ml frisca lichida neindulcita sau lapte
sare

Spanacul proaspat se curata, spala si usuca cat de cat de apa (cine are storcator de salata il poate folosi). Cel congelat se decongeleaza si se stoarce prin apasare. Ceapa se taie pestisor, usturoiul se toaca marunt, iar ghimbirul se da pe razatoarea fina.
Se infierbanta untul sau uleiul si se pune ceapa la prajit, la foc mediu, in el. Se adauga usturoiul si ghimbirul, se prajesc vreo jumatate de minut, apoi se adauga toate condimentele, se da focul la mare si se prajesc un minut. Se adauga spanacul, in portii. Cand este totul in tigaie, se sareaza bine, se pune capacul pe tigaie si se lasa la foc mediu un sfert de ora. Daca mai contine foarte multa apa dupa timpul asta, mai tineti-l ceva pe aragaz, fara capac. La sfarsit se adauga frisca sau laptele, se amesteca si gata.
Eu ajunsesem la stadiul de gata si m-am gandit "si cu ce-l mancam?" Ochiuri mi s-a parut ca nu se potrivesc, de fiert orez nu mai era timp, mi-am adus aminte ca mai am in dulap niste paste de cartofi dulci, pe alea le-am folosit. S-ar potrivi si cu glass noodles din fasole mungo.

Sos bolognese pentru paste sau lasagna, sugo di pomodore alla bolognese totusi a la kalua

Vinerea lucrez ceva mai scurt. Daca incep la 8, pot pleca la 3, daca-s la stapan la 9, pot sa-mi iau talpasita la 4. Cum sunt o cucuvea, de obicei ajung mai tarziu la serviciu, dar ieri m-am sculat devreme si mi-am terminat tot ritualul de dimineata in timp util si am ajuns la serviciu pe la 8 si ceva. Deci dupa-amiaza am ajuns ceva mai repede acasa si ma tot gandeam la ce sa fac de mancare. M-a scos repede fiica-mea din impas: "Mama, lasagne n-ai mai facut chiar de mult!" si unde are dreptate, are dreptate. Mi-am adus aminte ca mi-a cazut in maini zilele trecute o cartulie pe care cred ca o am mai mult de-un deceniu, "Plimbare prin bucatariile Italiei", care nu se poate numi strict carte de bucate, autorul povesteste despre Italia, dar are si multe retete. Am luat cartulia, am citit reteta, l-am trimis pe Mr. kalua la cumparaturi si mi-a venit stralucita idee sa merg si eu, insotita de fiica-mea si maica-mea, la un shopping. Zis si facu, dat telefoane, fixat punct de intalnire si plecat. Lasagna? Am si uitat de ea! Ne-am simtit bine, am si cumparat una, alta (captura cea mai mare au fost balerinii pentru fiica-mea, ne uitam dupa asa ceva de cateva luni si nimic nu-i place, nimic nu-i bun). Pe la 8 jumatate seara am ajuns acasa si mi s-a adus aminte ca lumea pofteste la lasagne. Asa ca, vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazma, am purces la bucatarit. Ca lasagna a fost gata pe la 12 noaptea, cand copilul se intorcea a 10-a oara pe partea cealalta, nici nu mai spun. In mare sosul il faceam cum l-am facut si ieri, totusi a iesit mai bun ca niciodata si Mr. kalua a decretat ca-i cea mai buna lasagne pe care a mancat-o vreodata. Eu una trebuie sa tin minte cartulia din care am luat reteta si sa mai incerc si altele din ea. N-am respectat in totalitate nici reteta din carte, dar voi scrie originalul si voi spune si ce-am facut eu altfel.
Am recitit acum reteta si mi-am dat seama (da, abia acum!) ca nu contine carne tocata, pe care eu binenteles c-am folosit-o. Deci e mai bine sa scriu cum am facut eu si sa fac note in ceea ce priveste reteta originala. Ai ai ai, tare sucita mai sunt!

Sugo di pomodore alla bolognese

Italianul de Bologna infierbanta in ulei de masline niste sunca taiata foarte mic, asta am facut si eu. Se poate folosi si bacon, costita. Treaba asta se face la foc mijlociu. La mine a urmat carnea tocata de vita. Se prajeste si ea, apoi se pune usturoi ori tocat marunt, ori taiat in felii subtiri. Urmeaza patrunjel verde si maghiran (dintr-asta n-am avut decat uscat acum si a fost foarte bun asa). Inca n-am terminat, reteta mai vorbeste de un morcov (eu n-am pus), radacina de telina (eu am pus tulpina de telina), ceapa, toate taiate mic. Ei mai vorbesc de ciuperci uscate care au fost inmuiate in apa in prealabil. Eu n-am mai avut la dispozitie prealabilul, asa ca am pus felii de champignons congelate. Se pipereaza (NU se sareaza!), se arunca si un cuisor (suna ciudat cuvantul asta in singular, cred ca pana acum am foslosit exclusiv pluralul, cuisoare) in tigaie si se mai invarte din cand in cand pe-acolo. Dupa vreun sfert de ora se stinge totul cu un pahar de vin alb (eu foloseam pana acum vin rosu la sosul asta) si se lasa pe foc pana cand s-a evaporat vinul. Abia acum, inspre sfarsit, se pun ori rosii fara pielita, tocate, din conserva (2 conserve) - varianta mea de iarna, ori 1 kg de rosii proaspete, fara pielita si tocate mic si ele, cum spune reteta. Si sare. Se amesteca, se acopera tigaia cu un capac si se lasa o ora, la foc mic. Daca totusi iese mult abur din tigaie, se inlocuieste lichidul pierdut cu apa.
Cam asta ar fi. Am facut sosul bechamel, important imi este sa rad nucsoara si sa adaug niste suc de lamaie in el la sfarsit, dupa ce l-am luat de pe foc. Am randuit lasagna si-am dat-o la cuptor.
Poza nu mi se pare reprezentativa, este a unei bucati reci (ultima care mai ramasese), deci veche de vreo 12 ore.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Montignaci din toate tarile, uniti-va! Rulada de curcan

Nu, nu vreau sa pornesc nicio miscare in numele lui Montignac, ci sunt foarte pornita (si) pe niste kilograme in plus. In decembrie, inainte de Craciun, aici se mananca fursecuri de toate felurile. In decembrie e ziua mea. Si a domnului kalua. O prietena buna a facut 50 de ani. Invitatii, musafiri. Si Craciunul. Si concediu. Revelionul nu-l mai pun la socoteala, era in concediu. Toate astea fiind pretexte pentru a manca ce-mi trece prin cap si a experimenta si retete noi, neconforme. Sunt o neserioasa, stiu. De-aia nici n-am mai scris vreun cuvant aici.
Mai orice om normal incepe anul nou cu rezolutii (de care se tine mai mult sau mai putin, eu inafara de socrul nr. 2 (paranteza parantezei : nu, nu-s maritata la dublu, parintii domnului kalua sunt divortati si fiecare dintre ei intr-un nou parteneriat : mama lui, soacra nr. 1, casatorita cu socrul nr.2 si tatal lui, socrul nr. 1, de cand il cunosc eu impreuna cu soacra nr. 2, fara sa fie casatoriti), care chiar s-a lasat de fumat de pe 1.ianuarie acum cativa ani, nu prea stiu pe nimeni care a inceput ceva pe 1 ianuarie si s-a si tinut de lucrul respectiv), eu nu. Binenteles ca Montignac ar fi fost pe lista. Dar oricum, pe 1 ianuarie eram in New York (unde se poate manca foarte bine conform, de altfel) si nu-mi statea mintea la a ma priva de ceva. De fapt nici nu stiu de ce vorbesc asa de Montignac, de parca nu s-ar putea manca bunatatile bunatatilor la dieta asta, or fi reminescentele ideilor mele negativiste din perioada neconforma. Si a venit ianuarie, m-am intors acasa, am fost « cuminte » cateva zile, apoi a tot aparut cate un prilej foarte favorabil de a manca « prostii ». Precum ziua Milei, ziua prietenei mele, ocazie cu care eu am dat masa. A trecut ianuarie, a venit februarie, mie tot nu mi-au venit mintile la cap. Moment ! Nici chiar asa de nesimtita nu sunt, acum o saptamana mi-am zis ca nu se mai poate asa si-am pornit campania viata sanatoasa. Viata sanatoasa insemnand in casa kalua Montignac faza 1-a cu foarte mare grija la grasimi si sport. Sport de cel putin patru ori pe saptamana. Sport inseamna la mine Pilates, pe care-l fac acasa acum. Am experienta de Pilates facut la sala, chestia asta chiar ajuta. Mi-am cumparat 2 dvd-uri, mai am cateva acasa (bine, se cheama altfel, Aerolates – aerobic cu Pilates si power yoga, dar tot pe-acolo se invart) si fac. Chiar fac, da sa bat in lemn si sper sa nu ma deoache careva si sa-mi treaca zelul.
Hait ! Mi-am adus aminte ca asta se vrea de fapt un blog culinar, ia sa mai las deoparte polologhia si sa trec la chestii gastronomice. Dar inainte de asta va invit sa-mi tineti companie si sa ne incurajam reciproc.
De mancat am mancat saptamana asta (din ce-mi aduc aminte) fasole batuta (pentru restul casei cu carnaciori), varza cu muschiulet de porc, supa de mazare in care mi-am pus niste felii de somon marinat cand am servit-o. Bun tot si mancaruri care-mi plac. Ieri am avut pofta si chef de mic dejun si mi-am facut niste painici (in forme de muffin) din faina integrala de secara in aceeasi proportie cu tarate de ovaz, iaurt, sare, bicarbonat si putina drojdie uscata. In mod normal nu puneam drojdie si mai adaugam un ou. Foarte bune au iesit cu grasime putina.
Am vazut saptamana asta la o colega rulada din carne tocata (de-aia cu ou in mijloc, nu stiu de ce-i zice rulada pentru ca nu se ruleaza nimic. Daca stie cineva alt cuvant pentru mancarea asta sau etimologia lui, ii astept cu drag si interes comentariul). Meat loaf pe engleza. Si mi-am dat seama ca n-am mai mancat asa ceva de mult. Asta-i varianta mea de ieri, foarte montignaca si cu foarte putina grasime :
Rulada din carne tocata de curcan
500 g carne tocata de curcan (daca se poate piept tocat)
1 ceapa marisoara tocata marunt
2 catei usturoi tocati marunt si ei
sare, piper si ce condimente sau plante mai puneti voi de obicei la chiftele (eu am folosit o amestecatura de condimente pentru gratare)
1 ou mijlociu
500 g broccoli (puteti inlocui cu alta leguma sau legume)
1 conserva rosii decojite in suc propriu
Se amesteca carnea, ceapa, usturoiul, condimentele si oul. Se framanta cel mai bine cu mana (nu numai eu fac asa, ati vazut doar cum Jamie Oliver isi baga degetele in toate celea. Important e ca mainile sa fie curate, nu cred ca mai exista in ziua de azi persoane care sa nu se gandeasca la igiena). Broccoli se curata si se taie in buchetele. Cateva se baga in carne, apoi se transfera totul intr-o forma termorezistenta si i se da o forma de (nah ca nu-mi vine cuvantul potrivit !)…hai sa zicem rulada. Cel mai bine e daca nu se vad bucatelele de broccoli din carne. Pe marginea ruladei pune rosiile din conserva (daca rosiile sunt intregi, taiati-le in bucati mai mici), se presara cu sare si piper (daca aveti frunze de busuioc tocati cateva si puneti-le si pe ele, eu n-am avut, n-am pus) si se pune restul de bucatele de broccoli pe sos. Se da la cuptorul preincalzit (180°C) nu stiu cat. (Imi aduc aminte de retetele romanesti de pe timpuri : dati prajitura la cuptor, la foc mijlociu, pana e coapta. Nu stiu zau cum s-au creat atatea generatii de gospodine cu asemenea retete. Nu agreez deloc asemenea retete si uite cum tocmai eu o comit). Vreo ora, pana incepe sa miroase. La mine nu era frumos rumenita cand a inceput sa-si raspandeasca mireasma, asa ca am dat cuptorul la maximum pentru cateva minute si am scos-o dupa aceea. Servita cu salata de morcovi (dreasa cu sare, piper, suc de lamaie si putin ulei de masline de-ala bun).

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...