Tahini (tahin, tahina) facut in casa

Mi s-a terminat tahiniul si am uitat sa cumpar sa-l am in stoc. Si m-a apucat intr-o duminica (zi in care la noi toate magazinele sunt inchise) pofta mare de hummus, deci, am vrut, n-am vrut, a trebuit sa mi-l fac eu. A iesit foarte bun si cu un miros atat de imbietor incat imi venea sa-l mananc ca atare.

200 g seminte de susan (decorticate sau nu. Eu folosesc nedecorticate, tahiniul are o nota foarte usor amaruie, dar foarte placuta. Din sesam decorticat se obtine un sos mai dulciu)
50 ml ulei de susan (merge si un ulei neutral, de floarea soarelui, de ex., dar mai aromat iese cu cel de susan)

Se prajeste susanul la foc mediu si tot timpul cu ochii pe el, nu cumva sa se arda. Se lasa pe o farfurie la racit, apoi se pune intr-un blender, se macina fin, se adauga si uleiul, se mai amesteca bine in blender si gata-i.
Se poate pastra intr-un borcan inchis etans in frigider.

Hummus dupa Ottolenghi, in sfarsit asa matasos ca la cel mai bun restaurant libanez

Pentru Irina mea draga

Posed toate cele 3 carti de bucate ale lui Ottolenghi si sunt la fel de incantata de ele ca la inceput. Tot dupa el faceam si hummusul, numai ca in carte descrie altfel procesul decat online si numai dupa reteta lui mi-a iesit pasta asta exact cum trebuie. Are mai multe lucruri pe care le face altfel decat restul, asta o fi secretul. Nu ma mai intind cu vorba, zic reteta.

250 g naut uscat
1 lingurita bicarbonat de sodiu
cam 150 g tahini (aici este reteta de tahini facut in casa), Ottolenghi spune 270, ceea ce mie mi se pare foarte mult si deloc necesar
4 linguri suc de lamaie
4 catei usturoi
100 ml apa foarte rece (Ottolenghi spune ice water)
1 lingurita sare

Nautul se pune la inmuiat peste noapte. A doua zi se arunca apa in care s-au inmuiat si se strecoara bine de ea. Intr-o oala mare (cu fundul cu diametru mare) se pune nautul si bicarbonatul si, la foc mare si amestecand continuu, se "prajeste" nautul. Pret de 3 minute. Se adauga apoi apa si cand incepe sa fiarba se reduce focul. Se spumuieste nautul si se fierbe pana-i gata. Cand e gata? Cand se sfarama intre degete. Deci nu cand se face pasta intre degete, ci se sfarama numai. In orice caz mai moi decat nautul la conserva.
Cand sunt gata se varsa apa in care au fiert. Nota mea: pana la Ottolenghi mai toata lumea zice ca apa asta sa fie pastrata si sa se subtieze hummusul cu ea. Parerea mea este ca apa asta, fiind plina si de "amidon" din naut, il intareste de fapt. Nu imediat, ci dupa ce sta ceva timp.
Se pun in blender toate ingredientele inafara de apa rece si se fac pasta. Se adauga si apa (poate trebuie ceva mai mult decat cei 100 ml, eu pun dupa ochi si mai adaug daca mi se pare ca mai este nevoie de ea). Consistenta trebuie sa fie o idee mai subtire decat vreti sa fie hummusul final.
Apa asta super-rece face minuni! Mai lasati sa mearga blenderul cateva minute si gata-i bunatatea!
Lasati hummusul sa traga vreo jumatate de ora, abia atunci ajunge si ramane la consistenta finala.

Poza numai cu hummusul asta nu am apucat sa fac, aici  se poate admira in hummus Kawarma (cu carne tocata). Intre timp am pus la inceputul topicului si poze cu hummus simplu, una cu blitz, una fara.

 Si mai trebuie sa spun ca arabii mananca hummus la mai orice. Binenteles cu lipie arabeasca, asta folosita in loc de tacam. ☺

Falafel, chiftelute din naut, dupa Ottolenghi cu sos de tahin (tahina, tahini)

Suntem mari amatori de mancare orientala si am mancat falafel si in tarile unde-i acasa, si-ntr-o gramada de restaurante cu profil oriental. Cele mai bune au fost cele mancate in restaurantul hotelului Hilton din Luxor, de vis, nemaipomenite! Pozele de mai sus sunt ale acelor minunatii (in prima poza falafel, sos de tahin, ful Medammas (un fel de iahnie de fasole arabeasca) si lamaie invelita in tifon. Am vorbit cu bucatarul de acolo (un domn mai in varsta, arab, dar care a lucrat si in mai multe restaurante din Europa), foloseste naut si bobi si-n rest nu mai stiu ce le facea de ieseau atat de bune, o fi talentul lui. Am incercat si eu o gramada de retete de falafel, pana la urma asta a lui Ottolenghi m-a convins (dar, din pacate, asa bune ca alea din Luxor nu-mi ies).
Cantitatile nu le respect, cu timpul pune toate lumea toate celea dupa ochi si gust.

250 g naut uscat
1 ceapa
2 catei usturoi
1 legatura patrunjel verde
2 legatura mare coriandru verde
coaja rasa de la 1 lamaie netratata
1/4lingurita piper de Cayenne
1 lingurita coriandru macinat
1/2 lingurita chimion in cruce (cumin) macinat
1/2 lingurita cardamon macinat
1/2 lingurita praf de copt (eu pun bicarbonat)
2 linguri faina de naut (se poate folosi si faina alba)
3 linguri apa
sare
vreo 750 ml ulei de floarea soarelui pentru prajit

Se pune nautul la inmuiat, cel mai bine peste noapte. Apoi se da prin blender (eu fac treaba asta in portii, nu totul deodata) cu ceapa, usturoiul si verdeata. Trebuie macinat mic, dar in orice caz nu facut aproape pasta. Mie, drept sa spun, imi place cand raman si niste faramite mai mari. Se pune intr-un bol si se amesteca cu restul de ingrediente. Ca sa se obtina consistenta dorita cel mai bine e de incercat de facut o biluta, sa se vada daca nu se desface. Daca se desface ca-i prea uscat, mai adaugati un pic de apa. Eu lucrez cu apa si faina de naut pana mi se pare consistenta buna. Se lasa cel putin jumatate de ora sa se odihneasca, apoi se formeaza bile cu mainile ude si se prajesc in ulei infierbantat la foc mijlociu. Se scot din ulei si se pun la scurs pe hartie de bucatarie.

Sos de tahin
250 g iaurt (daca se poate cu 10% grasimi, de-ala grecesc, de ex.)
3 linguri cu varf tahini
2 catei usturoi ori tocati marunt, ori frecati in piulita cu sare
sucul de la 1/2 lamaie mare
sare
facultativ: putin ulei de masline

Se amesteca toate ingredientele si gata-i sosul. E de preferat de gustat si mai adaugati ori tahini, ori zeama de lamaie, ori usturoi, pana vi se pare voua numai bun.
Se serveste la falafel.
Si acum am realizat ca nu am nicio poza cu sosul. :(

Pui la cuptor cu sumach, za'atar si lamaie

E de poveste puiul facut asa, cu aromele de condimente alaturi de-un gust fin acrisor de la lamaie si sumach si nici nu-i multa munca la el. Din pacate nu-i asa aratos, dar e asa de bun incat eu una am zis ca nu mai fac altfel de pui la cuptor, na! Reteta e din Ottolenghi: The Cookbook, o carte de bucate pe care o recomand tuturor. Sumach (sumac) se gaseste la magazinele alimentare turcesti sau arabesti. Za'atarul e mai complicat de gasit, eu in ditamai Münchenul il gasesc intr-un singur loc. Sau online. Oricum ambele mi se par niste condimente care merita avute in casa.
L-am servit cu kosheri (orez cu linte si fidea, un sos usor iute si salata asortata maruntita) si un sos un pic iute de rosii, mi se pare o nebunie combinatia. Binenteles ca vor urma si retetele astea.

Pentru 4-6 persoane
1 pui taiat in 4 bucati (2 cu piept si aripa si cele 2 copane)
2 cepe rosii taiate in felii subtiri
2 catei usturoi zdrobiti
4 linguri ulei de masline
1 1/2 lingurita ienibahar macinat (eu nu-l macin, ci toc proaspat boabele in piulita)
1 lingurita scortisoara macinata
1  lingura Sumach
1 lamaie cu tot cu coaja (daca se poate netratata chimic) taiata in felii subtiri
200 ml supa de gaina (daca aveti, daca nu, atunci apa)
1 1/2 lingurita sare
1 lingurita piper negru macinat proaspat
2 linguri za'atar
20 g unt
50 g seminte de pin
patrunjel verde

Intr-un bol mare se pun bucatile de pui, peste ele ceapa, usturoiul, uleiul, condimentele inafara de za'atar, lamaia, supa, sarea, piperul si amestecati bine totul. Cel mai bine cu mana. Acoperiti bolul cu un capac sau folie de plastic si-l dati la frigider peste noapte. Sau, ma rog, macar cateva ore acolo.
Cand e sa-l facem (puiul), se imprastie continutul bolului pe-o tava de aragaz, astfel incat bucatile de pui sa nu se atinga intre ele si sa fie cu pileea in sus. Se presara cu za'atar si se da la cuptorul preincalzit (200°C), vreo 30 - 40 minute, pana cand pielea a prins o culoare frumoasa si carnea e facuta.
Cat puiul e in cuptor se topeste untul intr-o tigaita si se prajesc in el semintele de pin cu o priza de sare. Treaba asta se face la foc mediu si tot amestecand. Cand semintele au prins o culoare aurie, sunt gata, se pun pe hartie de bucatarie, sa lase in ea grasimea de care nu mai au nevoie.
Bucatile de pui cu tot cu sos si ceapa si lamaie se portioneaza pe farfurii sau se pun toate pe-un platou, se presara cu patrunjel verde tocat si semintele de pin. Se mai poate turna (cu picatura!) niste ulei de masline pe el, presara inca o data sumach si/sau za'atar.

Am uitat de patrunjel (aveam musafiri si graba a fost cam mare)

Batirs: sos arabesc bolognese cu vinete si iaurt

Se pronunta "batirsh" si este o mancare arabeasca care noua ne-a placut foarte mult. E destul de simpla, dar are o aroma si un gust de nota 10.
Din punct de vedere montignac este de faza a II-a.

Pentru 4 portii
500 g carne tocata de care va place
3 - 4 vinete (depinde de marime, cam 1 kg sa fie)
150 g orez (eu am folosit basmati)
20 g taitei foarte subtiri pentru supa
1 conserva (480 g) de rosii fara pielita, taiate bucatele
500 g iaurt grecesc sau turcesc (gras, cu 10% grasimi)
4 linguri bulion concentrat
3 linguri tahina (pasta de susan)
50 g seminte de pin
2 lingurite chimion in cruce (cumin) macinat
1 lingurita Vegeta (sau alt praf de supa)
ulei sau unt sau ghee pentru prajit
sare, piper

Vinetele se spala, se sterg si se baga intregi in cuptorul preincalzit (220 - 230°C, fara convectie). Se coc 25 - 30 minute, intotcandu-se pe toate partile.
Grasimea (nu multa!) se infierbanta la foc mijlociu intr-o tigaie si se prajesc taiteii in ea, pana devin aurii. Se adauga orezul, se amesteca, apoi se toarna 250 ml apa si se lasa sa fiarba la foc mic (dupa ce a inceput apa sa fiarba, chiar pe foc foarte mic, mai mult sa traga decat sa fiarba).
Carnea tocata se prajeste (tot la foc mediu) in alta tigaie, se sareaza, pipereaza, pune chimionul. Cand e aproape gata se adauga si bulionul si praful de supa.
Vinetele, cand sunt gata (nu trebuie sa fie din cale-afara de moi, dar totusi coapte), se curata de coaja si se taie in cuburi mici., care se pun intr-un bol. Se adauga iaurtul, tahina si se potriveste de gust cu sare si piper.
Apoi se impreuneaza cu sosul de carne si bucatelele de rosii din conserva.
Semintele de pin se rumenesc intr-o tigaita fara grasime.
se pune pe farfurie prima data orezul, apoi sosul si la sfarsit se presara cu semintele de pin.

 

Khoresht e bademjan: tocanita de carne de miel cu vinete

Reteta din bucataria persana clasica. Se poate folosi si alt fel de carne, daca cea de miel nu va place.

Pentru 4 portii
500 g carne de miel (daca aveti si niste oase, cu atat mai bine)
1 ceapa marisoara
2 vinete lunguiete, mai mici (daca se poate fara seminte in ele)
2 linguri bulion
1 conserva rosii pasate
3 lamai uscate (cele tipice bucatariei arabesti; inlocuitor: 3 linguri suc de lamaie)
1/2 lingurita curcuma (turmeric)
1 priza scortisoara macinata
sare, piper
ulei pentru prajit

Carnea se taie in bucati mici. Ceapa se toaca marunt si se caleste in putin ulei la foc mic, apoi se adauga carnea si se prajeste la foc mijlociu pe toate partile. Se pun condimentele, bulionul, se lasa cateva minute, apoi se adauga rosiile pasate, oasele daca aveti, lamaile sau sucul de lamaie. Se acopera cu un capac si se lasa pe foc mic pana carnea e moale bine.
La reteta scrie despre vinete astfel: se curata de coaja si se taie de-a lungul in felii de 1 - 1 1/2 cm care se sareaza bine si se lasa la scurs intr-o strecuratoare cam o ora, apoi se clatesc bine cu apa, se sterg cu hartie de bucatarie si se prajesc in ulei incins.
Eu nici n-am citit atenta ce scria in reteta, nici n-am vrut sa trec prin toata procedura asta, asa ca am facut astfel: am taiat vinetele in felii (rotunde), le-am pus pe tava de aragaz acoperita cu folie de aluminiu, le-am dat cu pensula inmuiata in ulei de masline si le-am bagat la cuptor, , pe sina cea mai de sus, la functia cu grill pana au capatat o culoare frumoasa.
Indiferent cum procedati, cand vinetele sunt facute se pun in sosul tocanitei si se lasa 10 minute sa traga.
Se serveste cu orez.