marți, 28 decembrie 2010
Fondant de castane si ciocolata cu sos de vanilie
Desertul de la masa festiva de Craciun, un vis!
Sosul de vanilie il gasiti aici, am facut portie dubla.
Prajitura am gasit-o pe blogul Auréliei, Aux délices d'Aurélie, o frantuzoaica care locuieste in Germania si care prezinta retete frantuzesti pe germana.
Prajitura e cremoasa, neavand niciun fir de faina in ea. Se face usor si repede.
500 g crema/piure de castane (cumparat. Se poate face in bucatarie, dar daca tot il aveam in dulap, binenteles ca l-am folosit)
140 g ciocolata cu 70% cacao
100 g unt
3 oua
1 priza sare
Se topeste ciocolata la bain-Marie, se ia de pe oala cu apa si se amesteca bine, cu telul, celelalte ingrediente. Se pune compozitia in forme mici (de muffins, de ex.), care se umplu pe 3/4. Daca forma e de silicon, nu trebuie s-o ungeti cu nimic, daca-i din altceva, se unge bine cu unt. Mie mi-au iesit 8 bucati. Se da la cuptorul preincalzit (160°C) 25 minute. Se scot reci din forma si se servesc cu sos de vanilie.
Labels:
Craciun,
Dulciuri,
Mancare de iarna,
Mancare de toamna
sâmbătă, 25 decembrie 2010
Meniu de Craciun 2010, meniu clasic cu 7 feluri, de iarna
Aperitiv rece: terina de sfecla rosie cu mousse de hrean. Cam data-n bara, cantitatea de gelatina la partea rosie a fost prea mica si mi-am dat seama de treaba asta abia punand stratul alb. Calificativ: ok. Dar am dat peste o metoda de marinat sfecla rosie (copata sau fiarta) buna tare, o voi prelua pentru viitoarele salate.
Aperitiv cald: supa: duet de patrunjel (radacina si verde). Calificativ: foarte bun
Peste: cod facut sub folie, crema de varza de Bruxelles, chips de sfecla rosie. Calificativ: bun
Sorbet: de ghimbir. Am scapat cam mult ghimbir in el, a fost cam (prea) iute, d-ra kalua si mama l-au mancat cu paine, iar taica-meu a zis ca parca-i secarica. Calificativ: foarte bun
Carne: de caprioara cu varza rosie calita si para cu sos de merisoare. Calificativ: foarte bun (carnea si mai ales sosul excelent)
Branzeturi: una cu nuci, alta de capra, maturata (am avut mai multe pregatite, dar si-asa au vrut numai 3 persoane felul asta) cu smochina si sos Cumberland interruptus. Calificativ: foarte bun
Desert: fondant de castane si ciocolata cu sos de vanilie. Calificativ: excelent
miercuri, 22 decembrie 2010
Exista Mos Craciun? (fara reteta)
Cu povestioara asta adevarata, care-mi place tare mult, va doresc un Craciun fericit!
Cu mai mult de 100 de ani in urma o fetita de 8 ani, Virginia O'Hanlon din New York, a trimis urmatoarea scrisoare cotidianului Sun:
Eu am opt ani. Cativa dintre prietenii mei spun ca nu exista Mos Craciun. Tata spune ca tot ce scrie in "Sun" este adevarat. Spuneti-mi, va rog, Mos Craciun exista cu adevarat?
Scrisoare asta a fost atat de importanta pentru redactorul sef Francis P.Church, incat a raspuns personal pe prima pagina a ziarului:
Draga Virginia, prietenii tai nu au dreptate. Ei cred numai ceea ce vad. Ei cred ca nu poate exista ceva, ce ei, cu sufletele lor mici, nu pot atinge.
Toate sufletele umane sunt mici, indiferent daca apartin copiilor sau oamenilor mari. In Univers se pierd ca o insecta minuscula. Mintea asta de furnica nu este in stare sa vada si sa priceapa adevarul. Da, Virginia, Mos Craciun exista.
Exista sigur asa cum exista dragoste si fidelitate. Pentru ca exista toate astea, viata noastra poate fi atat de senina si frumoasa. Cat de intunecat ar fi pe Pamant daca nu ar exista Mos Craciun! N-ar exista nici Virginia, nici credinta, nici poezie, nimic din lucrurile care fac viata suportabila.
Ar ramane numai o scanteie din toate lucrurile frumoase pe care le putem vedea. Dar lumina copilariei, care radiaza Lumea, s-ar stinge. Mos Craciun exista. Daca n-ar exista, n-ai mai putea crede nici in povesti. Binenteles ca l-ai putea ruga pe tatal tau sa trimita mai multi oameni sa-l prinda pe Mos Craciun. Si niciunul dintre ei nu l-ar vedea - dar ce ne spune asta?
Nimeni nu il vede pur si simplu. Dar asta nu ne demonstreaza absolut nimic.
Cele mai importante lucruri sunt invizibile. Zanele de exemplu, cand danseaza pe campiile Lunii. Cu toate astea ele exista.
Sa gandesti toate minunile, ca sa nu mai spun sa le si vezi, asta nu poate s-o faca nici cel mai destept om de pe Pamant. Orice ai vedea, nu vei vedea totul. Poti sa desfaci un caleidoscop si sa cauti minunatele figuri colorate din el.
Vei gasi niste cioburi din sticla colorata, nimic altceva. De ce? Pentru ca exista un voal care acopera lumea adevarata, un voal care nu poate fi rupt nici cu cea mai mare putere. Numai credinta si poezia si dragostea il pot ridica. Atunci se poate vedea frumusetea si minunatia din spatele lui. "Chiar este adevarat?" poti sa-ntrebi. Virginia, nimic pe Pamant nu este mai etern. Mos Craciun traieste si va trai permanent. Chiar in de zece ori zece mii de ani el va fi aici, sa implineasca copii ca tine si orice inima deschisa.
Craciun fericit, Virginia.
Al tau Francis P. Church
Nota: Corespondenta dintre Virginia O'Hanlon si Francis P. Church dateaza din 1897 si a fost publicata in perioada Craciunului, pe prima pagina, peste o jumatate de deceniu, pana in 1950, cand "Sun" nu a mai fost tiparit.
Cu mai mult de 100 de ani in urma o fetita de 8 ani, Virginia O'Hanlon din New York, a trimis urmatoarea scrisoare cotidianului Sun:
Eu am opt ani. Cativa dintre prietenii mei spun ca nu exista Mos Craciun. Tata spune ca tot ce scrie in "Sun" este adevarat. Spuneti-mi, va rog, Mos Craciun exista cu adevarat?
Scrisoare asta a fost atat de importanta pentru redactorul sef Francis P.Church, incat a raspuns personal pe prima pagina a ziarului:
Draga Virginia, prietenii tai nu au dreptate. Ei cred numai ceea ce vad. Ei cred ca nu poate exista ceva, ce ei, cu sufletele lor mici, nu pot atinge.
Toate sufletele umane sunt mici, indiferent daca apartin copiilor sau oamenilor mari. In Univers se pierd ca o insecta minuscula. Mintea asta de furnica nu este in stare sa vada si sa priceapa adevarul. Da, Virginia, Mos Craciun exista.
Exista sigur asa cum exista dragoste si fidelitate. Pentru ca exista toate astea, viata noastra poate fi atat de senina si frumoasa. Cat de intunecat ar fi pe Pamant daca nu ar exista Mos Craciun! N-ar exista nici Virginia, nici credinta, nici poezie, nimic din lucrurile care fac viata suportabila.
Ar ramane numai o scanteie din toate lucrurile frumoase pe care le putem vedea. Dar lumina copilariei, care radiaza Lumea, s-ar stinge. Mos Craciun exista. Daca n-ar exista, n-ai mai putea crede nici in povesti. Binenteles ca l-ai putea ruga pe tatal tau sa trimita mai multi oameni sa-l prinda pe Mos Craciun. Si niciunul dintre ei nu l-ar vedea - dar ce ne spune asta?
Nimeni nu il vede pur si simplu. Dar asta nu ne demonstreaza absolut nimic.
Cele mai importante lucruri sunt invizibile. Zanele de exemplu, cand danseaza pe campiile Lunii. Cu toate astea ele exista.
Sa gandesti toate minunile, ca sa nu mai spun sa le si vezi, asta nu poate s-o faca nici cel mai destept om de pe Pamant. Orice ai vedea, nu vei vedea totul. Poti sa desfaci un caleidoscop si sa cauti minunatele figuri colorate din el.
Vei gasi niste cioburi din sticla colorata, nimic altceva. De ce? Pentru ca exista un voal care acopera lumea adevarata, un voal care nu poate fi rupt nici cu cea mai mare putere. Numai credinta si poezia si dragostea il pot ridica. Atunci se poate vedea frumusetea si minunatia din spatele lui. "Chiar este adevarat?" poti sa-ntrebi. Virginia, nimic pe Pamant nu este mai etern. Mos Craciun traieste si va trai permanent. Chiar in de zece ori zece mii de ani el va fi aici, sa implineasca copii ca tine si orice inima deschisa.
Craciun fericit, Virginia.
Al tau Francis P. Church
Nota: Corespondenta dintre Virginia O'Hanlon si Francis P. Church dateaza din 1897 si a fost publicata in perioada Craciunului, pe prima pagina, peste o jumatate de deceniu, pana in 1950, cand "Sun" nu a mai fost tiparit.
marți, 21 decembrie 2010
Varza anatolica
O mancare cu varza, de origine turceasca, care-mi place la nebunie. La servit eu imi presar si fulgi de chipotle pe deasupra.
1 varza cam de 1 kg
ulei sau untura
200 ml supa
3 cepe
400-500 carne tocata (porc sau vita sau amestecata, dupa gust)
4 linguri bulion
200 g telemea/branza burduf/Feta
3 oua
200 ml lapte
boia dulce de ardei, sare, piper
Varza se taie fideluta si se prajeste in ulei/untura amestecandu-se sa nu se prinda. Se adauga sare, piper, boia si 100 ml din supa. Se lasa acoperit la fiert pe foc mic ca. 20 min.
Ceapa se taie mic si se prajeste cu carnea tocata. Se adauga sare, piper.
Intr-o forma termorezistenta se pune un strat de varza, unul de carne, iar varza. Restul de supa se amsteca cu bulionul si se pune deasupra verzei. Branza se sfarama in bucatele nu f. mici si se pune pe de-asupra. Ouale se amesteca cu laptele si se toarna si ele peste toata compozitia. Se da cuptorul preincalzit (180°C) pe sina de jos 30 min.
Se serveste cu smantana.
Labels:
Bucataria turceasca,
Felul doi,
Montignac felul doi
duminică, 19 decembrie 2010
Grießflammerie: budinca de gris (si gris cu lapte simplu)
La sfarsit de saptamana, mai ales pe vreme rece, tare-i mai place d-rei kalua sa manance orez cu lapte sau gris cu lapte la micul dejun. De fapt nu numai la micul dejun, ar manca ea toata ziua asa ceva.
Cand ii fac gris cu lapte, fac mai mult si cam din cealalta jumatate de cantitate fac budinca de gris, un desert simplu, bun si foarte popular in Germania. Iarna se poate servi cu un sos cald, de ex. compot de ce vreti voi ingrosat cu niste amidon.
Din cantitatile astea fac si gris cu lapte, si budinca:
1 l lapte
160 g gris
100 g zahar
2 bucati mari de coaja de lamaie netratata
esenta naturala de vanilie sau zahar vanilat (2 pliculete)
1 lingura unt
2 oua mici sau unul XL
1 priza sare
Se amesteca laptele cu zaharul, zaharul vanilat, sarea si coaja de lamaie, se pune pe foc. Cand fierbe se adauga grisul, se amesteca bine si se lasa sa dea o data in clocot, apoi se stinge focul si se lasa 10 minute sa traga, amestecand din cand in cand. Se scot cojile de lamaie. Cine foloseste esenta naturala de vanilie, o pune abia acum.
Asta-i grisul cu lapte. pun in farfurioare sau boluri cam jumatate de compozitie si-l servesc cald.
Aici cu piure de mere si catina (cumparat de la dm) si kiwi
Pentru budinca se amesteca galbenusul cu untul cu grisul. Albusul se bate spuma si se adauga la sfarsit. Se pune in boluri sau in forme din care va fi rasturnat la servit (eu asa fac).
Aici cu mango si rodie
sâmbătă, 18 decembrie 2010
Mie de pain: pesmet facut din paine proaspata
Un ingredient din bucataria clasica frantuzeasca, destul de rar intalnit in bucataria moderna. Se foloseste la ingrosatul umpluturilor, al cremelor sau pur si simplu ca panada, este mult mai fin decat pesmetul clasic, din paine uscata. Eu nu mai cumpar de mult timp pesmet (cel din comert mi se pare sub orice critica, daca trebuie neaparat cumparat, atunci numai de la o brutarie buna), dar niste toast sau paine se gaseste tot timpul prin casa, asa ca pot face ad-hoc mie de pain.
Se face din paine alba, chifle sau toast fara coaja si exista 2 metode de-al produce. Eu folosesc numai o metoda, cea repede, dar la ea e nevoie de-un blender bun. Cine nu poseda asa ceva, procedeaza dupa metaoda nr.2.
Mie de pain se foloseste intotdeauna proaspat, deci se face numai atat cat avem nevoie momentan.
Prima metoda:
Paine alba, chifle din paine alba sau toast de paine alba se curata de coaja, se taie in bucatele, se pune in blender si astfel se obtin faramituri foarte, foarte fine.
Metoda a doua:
Paine alba, chifle din paine alba sau toast de paine alba se curata de coaja si se taie in felii. Se dau la congelator. Cand s-au intarit se scot si se dau pe razatoarea mica.
duminică, 12 decembrie 2010
Ragu condimentat de mere: sos cu bucatele de mere
Sos de mere, termenul asta suna prea ordinar pentru bucataria mai inalta, deci bucatarii ii tot pun altfel de nume (alt pret poti cere in restaurant pe un ragu de mere decat pe un sos de mere ☺)...
In orice caz, asta e cel mai bun pe care l-am gustat vreodata, l-am facut pentru a fi mancat cu orez cu lapte. In plus mi se pare ca se potriveste foarte bine anotimpului de iarna si perioadei Craciunului. Ma gandesc ca foarte bun iese si numai cu niste condiment pentru turta dulce, atunci se lasa deoparte toate condimentele din reteta.
4 mere
maduva de la 1 baton de vanilie (eu am pus la sfarsit extract de vanilie)
30 g fructoza (50 g zahar)
500 ml suc de mere
1 rulou scortisoara
2 stele de anis
3 boabe de piment (pimento, allspice)
2 cl Calvados (sau grappa sau vreun lichior care vi se pare ca se potriveste, Amaretto ar da un gust usor de martipan, de ex.)
1 g pudra de roscove (1 lingura amidon) sau se lasa deoparte, in cazul asta sosul va ramane lichid
Intr-o cratita se caramelizeaza fructoza (zaharul) si apoi se stinge cu sucul de mere. Atentie, poate sa stropeasca! Caramelul se intaraste la inceput, dar se dizolva dupa aceea. Se adauga condimentele si se lasa pe foc pana se reduce la jumatate (asta ia ceva timp).
Intre timp se curata merele de coaja, de casuta si se taie in cubulete.
Reductia se trece printr-o strecuratoare (sau scoateti condimentele cu o furculita din ea), apoi se pune iar pe foc. Se adauga merele, se lasa sa traga un singur clocot (altfel devin prea moi), se adauga alcoolul si pudra de roscove, se amesteca si se da la rece (in reteta scrie sa se raceasca imediat pe bain Marie, eu n-am facut asta si nu mi s-au inmuiat merele).
E aromat si foarte bun.
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Varza de Savoia
O garnitura pura, de iarna, care mi se pare ca se potriveste de minune cu carne de porc, de vanat, de gasca sau rata.
1 capatana varza de Savoia
200 ml frisca lichida neindulcita sau lapte
1 ceapa tocata marunt
sare, piper, nucsoara
cativa stropi de suc de agave
1 bucatica mica unt
Se scot frunzele inchise la culoare, de la suprafata (cam 1/3 din varza), se spala, se scurg de apa si li se taie partea tare de nervura. Restul se taie fideluta (fidea☺, deci nu foarte fin) ca varza normala si se pune la fiert cu frisca (laptele), ceapa, sare, un strop, doi de suc de agave, piper si nucsoara. Cand e fiarta se face in mare parte piure.
Frunzele se pun la fiert in putina apa usor sarata, cu un strop de suc de agave si putin unt, cu capacul pe oala. Cand sunt fierte, se pun deoparte atatea, cate persoane vor fi la masa, iar restul se taie in bucati nu foarte mici si se amesteca cu piureul.
Din fiecare foaie intreaba se face un "cosulet" in care se pune piureul si se serveste.
vineri, 10 decembrie 2010
Pseudo-salata de boeuf montignaca
O salata pe care eu o fac de obicei cu carne de pui facuta la rotisor (fara piele), dar se poate face si cu carne fiarta din supa, resturi de fripturi. Maioneza o fac eu si o indoi cu iaurt, ca sa nu fie asa grasa.
Pentru maioneza
1 galbenus
ca. 100 ml ulei
sare, piper
suc de lamaie
1 lingurita mustar de Dijon
iaurt, cel putin 200 g
Pentru salata
ca. 500 g carne fiarta sau resturi de friptura sau pui la rotisor
1 gulie marisoara
mazare congelata
2-3 castraveti murati (depinde de marime)
naut fiert, 1 conserva
facultativ: ciuperci din conserva
1 lingurita ulei
Se face maioneza: se bate galbenusul crud, se tot adauga, putin cate putin, ulei, se bate pana se incorporeaza uleiul, iar se adauga putin si tot asa. La urma se incorporeaza si mustarul, sucul de lamaie, se sareaza si pipereaza bine. Se adauga si iaurtul, se amesteca bine.
Carnea si castravetii murati se taie in bucatele mici, se pun la maioneza. Nautul si ciupercile la fel. Gulia se curata si se taie in bucatele mici. Intr-o tigaie se infierbanta uleiul si se pun bucatelele de gulie in el. Dupa vreun minut se stinge cu putina apa, se pune si mazarea congelata in tigaie, apoi se acopera cu un capac. Se lasa cateva minute, pana se inmoaie ceva si gulia, si mazarea, apoi se scurge de apa si se adauga la salata. Se amesteca totul bine, se mai potriveste o data de gust cu sare si piper si gata-i!
Pentru culoare si impresie artistica puteti presara si niste seminte de rodie pe deasupra.
Labels:
Aperitive,
Craciun,
Mancare de iarna,
Montignac aperitive
joi, 9 decembrie 2010
Steakuri din file mignon de vita
O mancare care care-si trage finetea din simplitate. Deci trebuie lucrat cu materie prima de calitate foarte buna. Fileul e bine sa nu fie proaspat, ci maturat.
1 file mignon de vita
sare, piper
unt sau ulei
Se taie bucati de 3,5 - 4 cm din file si se aplatizeaza cu mana pe partea taiata. Se pipereaza si se prajesc in ulei sau unt incins la foc mare cam 3 minute pe fiecare parte. Apoi se dau la cuptorul preincalzit (80°C), pe gratar, cu o tava de aragaz dedesubtul gratarului. Se lasa 60 minute (saignant) sau 90 minute (à point) acolo, intorcandu-le de pe-o parte pe alta la 10 minute.
Cand se scot de la cuptor se lasa cel putin sa se odihneasca (sa se linisteasca sucul din carne, altfel, incepe sa curga din ea). Se sareaza si se serveste.
marți, 7 decembrie 2010
Chiftelute de peste (ton din conserva)
Pentru 3 portii
2 conserve ton in ulei
1 ceapa marisoara tocata marunt
2 catei usturoi tocati marunt
1 ou mare sau 1 ou mai mic si-nca un galbenus
plante de care puneti si la chiftelutele din carne tocata, tocate marunt
sare, piper
eu mai pun si niste mustar Dijon si putin bulion concentrat (si la cele din carne tocata), dar nu e neaparata nevoie
facultativ faina de naut
Ceapa se caleste foarte usor in putin ulei (treaba asta se poate face si la cuptorul cu microunde).
Tonul se scurge de ulei, se freaca cu o furculita intr-un bol si se amesteca bine cu celelalte ingrediente. Se formeaza cu mana chiftelutele si cine doreste le da prin faina de naut. Se prajesc in putin ulei, la foc mic inspre moderat.
Labels:
Aperitive,
Felul doi,
Montignac aperitive,
Montignac felul doi
duminică, 5 decembrie 2010
Hot chocolate: ciocolada lichida (montignaca si nemontignaca)
Anotimpul rece...Ger, zapada scrasneste sub picioare, se vine de afara la caldura, ce poate fi mai bun (nevorbind de vin fiert ☺) decat o licoare calda si buna tare?
Reteta este de urmat in mare, fiecare face ciocolata calda in functie de gustul si necesitatile proprii: cine-o vrea groasa inlocuieste cel putin 1/2 din cantitatea de lapte cu frisca lichida, se poate pune mai multa ciocolata in ea. Montignacii folosesc ciocolata cu cel putin 70% cacao, restul dupa preferinte. De ex., d-rei kaluaii place cel mai mult cu 100 g ciocolata alba si 200 g ciocolata cu lapte la litrul de lapte. Se pot adauga la sfarsit fire sau fulgi de chili (se potrivesc mai ales cu ciocolata amara). Tocmai in perioada asta se coace mult, daca aveti coaja de la vreun baton de vanilie din care ati scos maduva, puneti-o si pe ea in lapte. Se poate servi, traditional american, cu marshmallows, sau cu niste ciocolata taiata cu ajutorul curatatorului de cartofi.
1 l lapte
1 rulou scortisoara
1 stea de anis
200 g ciocolata
ciocolata sau marshmallows pentru decor
Se infierbanta laptele cu condimentele, cand incepe sa fiarba se ia de pe foc si se adauga ciocolata ciopartita din cutit. Se amesteca bine cu un tel, se strecoara de condimente si se serveste.
Reteta este de urmat in mare, fiecare face ciocolata calda in functie de gustul si necesitatile proprii: cine-o vrea groasa inlocuieste cel putin 1/2 din cantitatea de lapte cu frisca lichida, se poate pune mai multa ciocolata in ea. Montignacii folosesc ciocolata cu cel putin 70% cacao, restul dupa preferinte. De ex., d-rei kaluaii place cel mai mult cu 100 g ciocolata alba si 200 g ciocolata cu lapte la litrul de lapte. Se pot adauga la sfarsit fire sau fulgi de chili (se potrivesc mai ales cu ciocolata amara). Tocmai in perioada asta se coace mult, daca aveti coaja de la vreun baton de vanilie din care ati scos maduva, puneti-o si pe ea in lapte. Se poate servi, traditional american, cu marshmallows, sau cu niste ciocolata taiata cu ajutorul curatatorului de cartofi.
1 l lapte
1 rulou scortisoara
1 stea de anis
200 g ciocolata
ciocolata sau marshmallows pentru decor
Se infierbanta laptele cu condimentele, cand incepe sa fiarba se ia de pe foc si se adauga ciocolata ciopartita din cutit. Se amesteca bine cu un tel, se strecoara de condimente si se serveste.
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Cod cu piure de conopida si broccoli
O mancare fina de tot cu care s-ar putea orice restaurant cu stele. Bonus: e foarte usor si repede de facut. Poate fi servita si ca aperitiv, atunci reduceti ceva cantitatile.
Pentru 4 persoane:
fileuri de cod fara pileita, 1, 2 sau 3 de persoana, depinde de marime (cam 200 g de persoana)
1 conopida
1 broccoli
150 g unt
2 linguri cu varf faina de naut (nemontignacii pot folosi pesmet)
1 lingurita cu varf curcuma (tumeric)
1 lingurita cu varf curry (praf)
1 lingurita cumin (chimion in cruce) macinat
1 lamaie netratata
nucsoara
ulei
sare, piper
fire de chili
Conopida si broccoli se taie in buchetelele-i, se spala. In doua oli se pune apa cu sare la fiert. Cand fierbe apa, se pun separat la fiert conopida si broccoli, se fierb al dente. Cand sunt gata se pun cateva buchetele deoparte, restul se face piure cu niste unt, la conopida se pune si nucsoara, iar la broccoli piper.
Fileurile de peste se spala si ususca bine cu hartie de bucatarie. Se infierbanta la foc mediu o tigaie, se pune putin ulei in ea si se prajesc fileurile (pe-o parte vreo 4 minute, apoi se stinge focul si se intorc fileurile si pe partea cealalta, se lasa asa vreo 2 minute). Fileurile se pun pe-o tava de aragaz acoperita cu hartie de copt, se sareaza si pipereaza. Din aluat se formeaza niste placute (eu am facut treaba asta cu mana) care se pun pe fileuri. Se dau la cuptorul preincalzit (120°C) cam 5 minute, pana se formeaza o crusta maronie.
Labels:
Aperitive,
Felul doi,
Montignac aperitive,
Montignac felul doi
luni, 29 noiembrie 2010
Piure de mazare cu galbiori
Se poate consuma ca atare, ca aperitiv, sau pe post de garnitura, merge bine la peste, pentru carne e o cam greu.
Reteta e cu galbiori proaspeti, dar se pot folosi si cei din conserva cand nu e timpul lor.
Cine vrea poate inlocui untul cu ulei, dar gustul va avea un pic de suferit.
Cand nu am menta in casa, il fac pur si simplu fara el.
Pentru 4 portii
500 g mazare congelata
3 cepe verzi sau esalote tocate marunt
50 g unt sau 1 lingura de ulei
sare, piper, nucsoara si piper de Cayenne
250 g galbiori
1 catel usturoi
8-10 frunze proaspete de menta
3 linguri smantana
Se infierbanta la foc mic-mediu 30 g unt, se caleste ceapa in el. Se adauga mazarea, se sareaza, pipereaza, rade putina nucsoara. Se acopera cu capac si se lasa la foc mic.
Galbiorii se curata si se taie in bucati, usturoiul se toaca marunt. Se topeste untul in alta tigaie, se pune usturoiul in ea, apoi galbiorii. Se sareaza, pipereaza si se prajesc pana cand prind culoare de prajit. Atentie ca nu cumva sa se arda usturoiul!
Se toaca frunzele de menta, jumatate din ele se pun peste galbiori.
Mazarea se face piure, se adauga smantana. Se amesteca cu galbiorii si la servit se presara cu restul de menta.
Labels:
Aperitive,
Garnituri,
Montignac aperitive,
Montignac garnituri
Vinete intregi umplute cu carne tocata
Reteta de origine turceasca. Pare la citit foarte grasa, dar vinetele nu trag chiar foarte mult ulei daca sunt prajite la o temperatura propice. La mancat nu sunt nici pe departe grase, ci absolut minunate. Daca totusi nu vreti sa le prajiti, le puteti pune in apa clocotita.
Pentru 4 persoane
4 vinete
2 cepe mai mari
4 catei usturoi
1 conserva rosii decojite
2 ardei gras sau kapia rosii
500 g carne tocata de vita (se poate amesteca si de vita cu de miel)
500 g iaurt
1 legatura patrunjel verde
ulei (mult, cam 1 l)
sare, piper
Se curata vinetele alternativ (adica o fasie se curata, una se lasa cu coaja si tot asa, ca sa iese vargate) si se taie un "buzunar" in fiecare, de-a lungul.
Intr-un ceaun se infierbanta uleiul la foc mijlociu si se prajesc pe toate partile vinetele. Se scot de acolo si se pun pe hartie de bucatarie.
Intr-o tigaie se prajeste carnea tocata. Se toaca ceapa si usturoiul, se adauga la carne. 1 ardei se curata de cotor si seminte, se taie in cubulete si se adauga la carne. La sfarsit se adauga si rosiile din conserva (se taie in bucati mici), se sareaza, pipereaza si se lasa pe foc 10-15 minute.
Vinetele se scobesc putin in interiorul "buzunarului" si se umple cu amestecul de carne tocata. Se aseaza pe o tava de aragaz si se dau la cuptorul preincalzit (200°C) 20 minute.
Celalalt ardei se curata si taie in 8. Bucatile se prajesc scurt in uleiul in care s-au prajit vinetele si se lasa sa se scurga pe hartie de bucatarie.
Patrunjelul se toaca marunt, se amesteca cu iartul si cu sare dupa gust.
Se pune cate o vanata pe farfurie, sosul si cate 2 bucati de ardei prajit.
vineri, 26 noiembrie 2010
Avocado umplute cu rosii
Un fel de salata simpla cu avocado si rosii, dar prezentata ceva mai dragut. Cand am povestit unor colege de ele, doua dintre ele s-au hotarat spontan sa faca asa ceva ca aperitiv pentru masa festiva de Craciun.
Pentru 4 persoane
4 avocado
4 rosii (eu am folosit patlagele rosii)
4 esalote
10 linguri ulei de masline
6 linguri otet balsamico
frunze de busuioc
3 lingurite oregano, uscat
sare, piper
Rosiile se spala si taie in cubulete. Esalotele se curata si toaca marunt. Frunzele de busuioc se spala si toaca. Se amesteca rosiile cu esalota, niste busuioc si o parte de oregano, otetul si uleiul.
Se injumatatesc avocado-urile si li se scot samburii, se sareaza si pipereaza, apoi se umplu cu rosiile. Se presara cu restul de plante si se servesc imediat.
marți, 23 noiembrie 2010
Risotto (aici de amaranth) cu sfecla rosie
Arata atat de tare, ia ochii oricui! Si bag mana-n foc ca facut cu amaranth nu ghiceste nimeni ce se ascunde in mancarea asta. ☺ Binenteles ca se poate inlocui amaranthul cu quinoa, numai ca atunci nu mai arata asa bine. Sau cu orez de risotto, dar atunci pierde si din intensitatea culorii. E bun si cald, si rece. Se poate manca ca atare sau pe post de garnitura (mi-l inchipui foarte bine pe langa vanat).
1 sfecla rosie mai mare cruda
1 ceapa
1 ramura rozmarin
800 ml supa clara (eu am pus de vita ca de-asta am avut)
3 linguri ulei
300 g amaranth (sau quinoa)
150 ml vin alb sec
40 - 50 g parmezan sau grana sau alt cascaval maturat
sare, piper
30 g unt
Sfecla se curata de coaja si se taie in cubulete. Ceapa se toaca marunt. Rozmarinul se spala, scutura bine de apa, se iau acele de pe ramurica si se toaca si ele marunt. Amaranthul sau quinoa se spala bine in apa fierbinte, apoi se scurge. Supa se infierbanta.
Intr-o oala mare sau intr-un ceaun (merge si o tigaie mare) se infierbanta uleiul la foc mijlociu, se calesc in el cubuletele de sfecla si ceapa (simultan), apoi se adauga rozmarinul. Dupa vreo 2 minute se pune si amaranthul si se amesteca bine de tot, pana fiecare bobita este "invaluita" ☺ de putin ulei. Se stinge cu vinul, se amesteca. Cand vinul s-a evaporat, se toarna cu polonicul din supa fierbinte, numai atat cat amaranthul de-abia sa fie acoperit. Se lasa pe foc mic, fara capac, la fiert si se tot adauga supa cand cea din oala cu amaranthul s-a evaporat. Se amesteca din cand in cand.
Cand amaranthul e facut (dureaza circa 1/2 ora, dar e bine sa gustati), se ia oala/ceaunul de pe foc, se adauga parmezanul ras si untul, se amesteca, se potriveste de gust de sare si piper si se serveste.
duminică, 21 noiembrie 2010
Desert la minut: ananas cu crema de avocado
Pe cat de simplu si ceva aiurea pare ☺ , pe atat e de bun.
1 ananas
2 avocado
sucul de la 1/2 lamaie
sirop de agave (sau de artar)
fulgi, foite de migdale
Se curata ananasul si se taie in bucatele, care se impart pe fundul a 4 pahare. Avocado se curata de coaja si sambure, se stropeste cu zeama de lamaie si se face piure. Se pune peste ananas. Se presara cateva foite de migdale si se toarna sirop de agave sau de artar dupa gust pe deasupra. Gata.
vineri, 19 noiembrie 2010
Salata de avocado cu mozzarella si parmezan
Salata de avocado se poate in fel si chip, asta-i varianta de baza a casei kalua. Se face tare repede si usor si eu una nu ma mai satur de ea. Binenteles ca merge si ca aperitiv rece in cadrul unui meniu.
2 avocado mai mari
sucul de la 1 lamaie
2 linguri ulei de masline
250 g mozzarella
50 g parmezan (sau grana)
sare, piper
facultativ: 3 oua fierte tare
Avocado se injumatatesc, se curata de coaja si se taie in cuburi. Se pun intr-o forma mai intinsa si se stropesc bine cu sucul de lamaie. Se taie si mozzarella in cuburi si se pune pe deasupra. Cine pune si oua, le curata si le taie si pe astea in cubulete si le pune peste mozzarella. Se toarna uleiul, sareaza, pipereaza si taie foite de parmezan pe deasupra. Gata!
Labels:
Aperitive,
Montignac aperitive,
Montignac salate,
Salate
joi, 18 noiembrie 2010
Spaghetti (sau alte paste) cu frunze si tulpina de mangold (sfecla elvetiana) si sos de smantana
Am facut multe feluri de mancare cu frunze de mangold toamna asta, spaghetele astea si facute simplu, in tigaie, numai cu niste ceapa (sau lasata si asta deoparte) si usturoi la sfarsit mi-au placut cel mai mult. Se mai fac repede, ce pacat ca se duce vremea sfeclei!
500 g frunze de mangold (cu tot cu tulpina)
400 g spaghete
1 lingura ulei de masline
1 ceapa marisoara
150 - 200 ml vin alb sec sau supa clara
200 g crème fraiche (smantana grasa) sau Philadelphia
sare, piper, nucsoara
parmezan sau alt cascaval (dupa gust sau ce aveti prin casa, eu am folosit un Montasio maturat, s-a potrivit de minune)
Frunzele si cozile de mangold se taie in fasii.
Se caleste ceapa tocata marunt in uleiul infierbantat la foc mediu, se stinge cu vinul (sau supa), se lasa cateva minute la redus, apoi se pune si smantana/Philadelphia. Se amesteca bine. Se pun cozile de mangold, iar peste vreo 2-3 minute si fasiile de frunze. Se lasa cateva minute sa fiarba la foc mic-mediu, iar la sfarsit se potriveste sosul de gust cu sare, piper si nucsoara.
Se fierb spaghetele al dente, se scurg de apa (nu foarte bine) si se amesteca cu sosul.
La servit se presara cu parmezan/cascaval ras proaspat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)